Scufița Roșie
Povestea lui Charles Perrault și a fraților Grimm, spusă blând pentru cei mici: coșul cu cozonac, Lupul din pădure și bunica ascunsă în dulap
A fost odată o fetiță care purta mereu o scufiță roșie, cusută de bunica ei. De aceea, toți îi spuneau Scufița Roșie.
Într-o dimineață, mama i-a pus în coș un cozonac și un borcan cu miere.
— Du-i-le bunicii, că e răcită și stă în pat. Mergi numai pe cărare și nu te opri să vorbești cu nimeni.
— Bine, mamă! a zis Scufița și a pornit spre pădure.
În pădure, de după un copac, a ieșit Lupul.
— Bună dimineața, fetițo! Unde te duci așa devreme?
Scufița a uitat ce i-a spus mama.
— La bunica, în căsuța de la capătul pădurii.
— Atunci du-i și niște flori, a zis Lupul. Uite ce multe sunt aici!
Scufița s-a oprit să culeagă flori, iar Lupul a luat-o la fugă pe o scurtătură, drept spre căsuța bunicii.
Lupul a bătut la ușă:
Cioc-cioc!
— Cine e? a întrebat bunica.
— Eu, Scufița! a zis Lupul, cu o voce subțire.
Dar bunica s-a uitat pe geam și a văzut o coadă lungă și sură. S-a dat jos din pat cât a putut de repede, s-a strecurat în dulap și a tras ușa după ea.
Lupul a intrat și nu a găsit pe nimeni. Atunci și-a pus boneta bunicii, s-a băgat în pat și a tras plapuma până la nas.
Scufița a intrat cu coșul și florile și s-a apropiat de pat. De sub plapumă ieșea o coadă lungă și sură.
— Bunico, ce urechi mari ai!
— Ca să te aud mai bine, a zis Lupul.
— Bunico, ce ochi mari ai!
— Ca să te văd mai bine.
— Bunico, ce dinți mari ai!
— Ca să mănânc mai bine cozonacul! a zis Lupul și s-a ridicat din pat.
Dar Scufița a zâmbit și a ascuns repede coșul la spate. Avea deja un plan.
— Cozonacul cel mare e afară, pe banca de lângă poartă! a zis Scufița.
Lupul a ieșit în fugă pe ușă, iar Scufița a tras zăvorul după el. Bunica a ieșit din dulap și a râs:
— Bravo, Scufițo!
Pe bancă nu era nimic. Lupul s-a întors la ușă, dar ușa era încuiată, iar la fereastră râdeau Scufița și bunica. Lupul s-a rușinat, și-a tras boneta pe ochi și a fugit în pădure. De atunci nu s-a mai arătat pe acolo.
Au pus cozonacul și mierea pe masă și au mâncat împreună.
— De acum, cine mă întreabă pe drum unde merg află doar atât: la plimbare! a râs Scufița.
După Charles Perrault și frații Grimm, spusă de Mica Poveste
