Scufița Roșie

Povestea lui Charles Perrault și a fraților Grimm, spusă blând pentru cei mici: coșul cu cozonac, Lupul din pădure și bunica ascunsă în dulap

Mama îi dă Scufiței Roșii coșul pentru bunica

A fost odată o fetiță care purta mereu o scufiță roșie, cusută de bunica ei. De aceea, toți îi spuneau Scufița Roșie.

Într-o dimineață, mama i-a pus în coș un cozonac și un borcan cu miere.

— Du-i-le bunicii, că e răcită și stă în pat. Mergi numai pe cărare și nu te opri să vorbești cu nimeni.

— Bine, mamă! a zis Scufița și a pornit spre pădure.

Lupul iese de după un copac, iar Scufița culege flori

În pădure, de după un copac, a ieșit Lupul.

— Bună dimineața, fetițo! Unde te duci așa devreme?

Scufița a uitat ce i-a spus mama.

— La bunica, în căsuța de la capătul pădurii.

— Atunci du-i și niște flori, a zis Lupul. Uite ce multe sunt aici!

Scufița s-a oprit să culeagă flori, iar Lupul a luat-o la fugă pe o scurtătură, drept spre căsuța bunicii.

Bunica se ascunde în dulap, iar pe geam se vede coada Lupului

Lupul a bătut la ușă:

Cioc-cioc!

— Cine e? a întrebat bunica.

— Eu, Scufița! a zis Lupul, cu o voce subțire.

Dar bunica s-a uitat pe geam și a văzut o coadă lungă și sură. S-a dat jos din pat cât a putut de repede, s-a strecurat în dulap și a tras ușa după ea.

Lupul a intrat și nu a găsit pe nimeni. Atunci și-a pus boneta bunicii, s-a băgat în pat și a tras plapuma până la nas.

Lupul stă în patul bunicii, cu boneta ei pe cap, iar Scufița ascunde coșul la spate

Scufița a intrat cu coșul și florile și s-a apropiat de pat. De sub plapumă ieșea o coadă lungă și sură.

— Bunico, ce urechi mari ai!

— Ca să te aud mai bine, a zis Lupul.

— Bunico, ce ochi mari ai!

— Ca să te văd mai bine.

— Bunico, ce dinți mari ai!

— Ca să mănânc mai bine cozonacul! a zis Lupul și s-a ridicat din pat.

Dar Scufița a zâmbit și a ascuns repede coșul la spate. Avea deja un plan.

Lupul nu găsește nimic pe bancă, iar Scufița și bunica râd la fereastră

— Cozonacul cel mare e afară, pe banca de lângă poartă! a zis Scufița.

Lupul a ieșit în fugă pe ușă, iar Scufița a tras zăvorul după el. Bunica a ieșit din dulap și a râs:

— Bravo, Scufițo!

Pe bancă nu era nimic. Lupul s-a întors la ușă, dar ușa era încuiată, iar la fereastră râdeau Scufița și bunica. Lupul s-a rușinat, și-a tras boneta pe ochi și a fugit în pădure. De atunci nu s-a mai arătat pe acolo.

Au pus cozonacul și mierea pe masă și au mâncat împreună.

— De acum, cine mă întreabă pe drum unde merg află doar atât: la plimbare! a râs Scufița.

Ascultă povestea și în aplicația Povești.

Descărcați de pe App Store Descarcă de pe Google Play

Pentru părinte

Ce găsește copilul în poveste

În cărțile vechi, povestea se termină mult mai aspru pentru bunica și pentru Scufița. Aici bunica îl vede pe Lup prin geam și se ascunde în dulap, iar Scufița îl păcălește cu cozonacul și-l lasă afară, cu ușa încuiată. Lupul fuge rușinat în pădure.

Copiii așteaptă partea de la pat, „Bunico, ce ochi mari ai!” Citiți-o cu două voci, iar a doua oară lăsați copilul să răspundă în locul Lupului.

Scufița n-a vrut să facă nimic rău, dar a spus prea mult. De aici puteți porni o discuție despre ce le spunem oamenilor pe care nu-i cunoaștem, pe stradă sau în parc.

Mai citiți

Alte povești pentru voi

de la 3 ani · 4 minute Povestea lui Moș Nicolae De unde vin darurile din ghetuțe, pe înțelesul celor mici. de la 3 ani · 3 minute Ariciul și colindul Un colind trezește un arici, iar Ioana îl ajută să adoarmă la loc. de la 5 ani · 5 minute Biscuiții pentru Moș Crăciun Șase biscuiți pentru Moș, unul lipsă și un mic detectiv.

Toate poveștile

Vrei o poveste cu copilul tău în rolul principal?

O carte cu copertă tare, cu cei dragi în poveste și pe măsura vârstei, de citit împreună seară de seară.