Biscuiții pentru Moș Crăciun

— Încă o steluță! a strigat Matei.

În bucătărie mirosea a vanilie. Crina apăsa forma de stea în aluat, atentă, ca să iasă colțurile ascuțite. Matei presăra bombonele colorate. Multe. Foarte multe.

— Matei, steluțele tale arată ca niște arici colorați, a zis Tata, râzând.

— Moșului îi plac aricii, a zis Matei, foarte serios. Pot să gust unul?

— După ce se răcesc, a zis Tata, și a băgat tava în cuptor.

Crina a numărat steluțele de pe tavă, ca să fie sigură că sunt destule.

Seara, au pus lângă brad, pe un scăunel, o farfurie cu biscuiți, un pahar cu lapte și un morcov pentru reni.

Crina a numărat biscuiții cu degetul:

— Unu, doi, trei, patru, cinci, șase. Șase biscuiți pentru Moș Crăciun.

— Și dacă Moșului îi e foame pe drum? a întrebat Matei. Poate mai facem.

— Are șase, a zis Crina. Îi ajung.

Matei s-a mai uitat o dată, lung, la biscuiți. Apoi s-au dus la culcare.

Noaptea, Crina s-a trezit. Din sufragerie se auzea ceva:

Ronța-ronța!

Inima îi bătea tare. „Moș Crăciun?” Crina nu s-a dus singură. L-a trezit pe Tata, și au mers amândoi, pâș-pâș, până la brad.

Lângă brad nu era nimeni. Doar luminițele clipeau. Crina a numărat din nou:

— Unu, doi, trei, patru, cinci. Tati, lipsește unul!

— Poate Moșul a trecut pe aici mai devreme, a zis Tata, căscând. Hai la culcare, detectivule.

Crina s-a întors în pat, dar a stat mult cu ochii deschiși. Cine mănâncă biscuiți noaptea?

Dimineața, sub brad erau cadouri! Farfuria era goală, paharul era gol, iar morcovul avea o mușcătură mare, de ren.

— A venit Moșul! a strigat Matei și a sărit în sus de bucurie.

— Uite, au gustat și renii! a zis Tata din ușă, râzând.

Crina s-a gândit. Noaptea, când lipsea biscuitul, sub brad nu era niciun cadou. Deci Moșul nu venise încă. Atunci cine îl luase?

Crina s-a uitat la farfurie. Apoi s-a uitat la Matei. Pe obrazul lui era o bombonică roșie. Și una verde. Și una galbenă.

— Matei, a zis Crina încet. Cine a mâncat biscuitul de aseară?

Matei s-a uitat în jos, la picioare. S-a făcut roșu ca o bombonică.

— Eu. Am gustat unul. Să văd dacă e destul de bun pentru Moș.

Și-a șters bombonelele de pe obraz. Una a rămas.

Crina putea să se supere. Biscuiții erau pentru Moș Crăciun! Dar s-a uitat la bombonica rămasă pe obrazul lui și a râs.

— Și? Era destul de bun?

— Foarte bun, a zis Matei. Anul viitor facem șapte. Șase pentru Moș și unul pentru cine gustă.

Tata i-a strâns pe amândoi în brațe. Iar Matei i-a dat Crinei prima bomboană din punga lui de Crăciun.