
Bunicul Nelu i-a dat lui Luca o cutie de lemn. „Aici țin lucrurile de care nu vreau să uit. De azi e a ta.” Luca s-a uitat mult la ea. Ce-o să pună el acolo?
Pentru copilul care întreabă „și apoi?” la fiecare pagină
La 5 ani, un copil ține minte o poveste lungă, întreabă „și apoi?” și îți spune dacă finalul nu e cinstit. Vrea un erou care ia singur o hotărâre. Când eroul acela e chiar el, cu prietenii lui alături, ascultă cu sufletul la gură.

La cinci ani, o poveste poate avea mai mulți pași: un drum, o greșeală, o idee bună. Copilul urmărește firul de la o seară la alta și îți amintește unde ați rămas. Începe să recunoască litere și caută pe copertă prima literă din numele lui.
Îl interesează ce simt ceilalți: de ce e trist prietenul, de ce s-a supărat bunicul. O poveste în care alege el cum să ajute, și vede ce iese din alegerea lui, a doua zi ți-o povestește el.
O problemă care nu se rezolvă dintr-o dată, ci pe rând, cu câte o descoperire pe pagină.
Un moment în care eroul ar fi putut face altfel, și ce urmează din ce a ales.
Un felinar, un far, o busolă: cuvinte pe care le înțelege din imagine și le folosește a doua zi.
Cadouri pentru o vârstă care vrea să facă lucrurile singură și apoi să le arate tuturor.
Cu cască și cu o după-amiază în parc în care îl ajuți să prindă echilibrul. La vârsta asta, mulți copii renunță la roțile ajutătoare.
Jucat seara, cu toată familia. La 5 ani știe să-și aștepte rândul, iar cu fiecare partidă pierdută o ia mai ușor.
Un set mic, pe care îl termină singur într-o seară, apoi îl desface și construiește ce vrea el.
Pensule groase și un loc pe ușa frigiderului pentru ce iese. Își semnează deja desenele, cu literele pe care le știe.
Un colț al lui pentru povești spuse în șoaptă și expediții prin sufragerie, după ce se stinge lumina mare.
Cu prietenii, bunicii și animalul lui, și un moment în care eroul alege cum să ajute. O citiți în câteva seri, apoi o reia singur, după imagini.
Citește un exempluUn exemplu scris pentru un băiețel inventat de 5 ani: câteva luni în patru pagini și o alegere pe care o face singur. Pentru copilul vostru, povestea pornește de la prietenii și locurile lui.

Bunicul Nelu i-a dat lui Luca o cutie de lemn. „Aici țin lucrurile de care nu vreau să uit. De azi e a ta.” Luca s-a uitat mult la ea. Ce-o să pună el acolo?

De Paște, la masa din curtea bunicilor, Luca a ciocnit ouă cu bunicul. Cioc! Cioc! Oul lui a rămas întreg. Seara l-a mâncat, dar o bucățică de coajă roșie a pus-o în cutie.

Vara, zmeul i s-a agățat într-un copac din parc. Tata nu ajungea la el nici cu un băț. Doi copii pe care Luca nu-i cunoștea s-au oprit să se uite, cu un cățel după ei. Luca ar fi putut să stea deoparte, bosumflat. A întrebat însă: „Mă ajutați?”

Au tras toți de sfoară, iar Luca a înălțat zmeul din nou. Seara, în cutia de lemn a intrat un fir din coada zmeului. Acum Luca avea două lucruri de ținut minte și doi prieteni noi: Ioana și Vlad.
Exemplu cu o familie inventată: Luca, 5 ani.
Mai lungă decât la 3 ani: câteva propoziții pe pagină, dialog și întâmplări care se leagă una de alta. E scrisă pe măsura vârstei lui, ca s-o urmărească de la început la sfârșit fără să se plictisească.
La 5 ani, cei mai mulți copii încă ascultă povestea citită de voi. Își caută însă numele pe pagini și recunosc literele din el, iar peste un an sau doi o pot citi singuri, din aceeași carte.
Da. Ne arăți în fotografii prietenii pe care vrei să-i punem în carte, cu acordul părinților lor, și ne spui cum îi cheamă. La 5 ani, o aventură cu prietenul cel mai bun e cea cerută cel mai des.
Începi cu prenumele copilului și câteva fotografii. Aventura o citiți împreună, seară de seară.