Când Tata a stins lumina, pe perete a apărut o umbră mare, cu urechi lungi. Tudor a tras plapuma până la ochelari. „Tată, e un iepure uriaș?”
O carte pentru serile în care întunericul pare prea mare
Umbra de pe perete arată ca un urs. Dulapul scârțâie. Lumina de pe hol trebuie lăsată aprinsă. O poveste în care copilul tău e cel curajos îl ajută să privească întunericul altfel, chiar din patul lui.
Seara
De ce se teme de întuneric
Pe la 3 sau 4 ani, imaginația crește mai repede decât explicațiile. Copilul înțelege că în întuneric nu vede, dar nu știe încă ce e acolo. Așa că umple golul cu ce poate: un lup, un monstru, o umbră care se mișcă.
Nu îl convingi cu „nu e nimic acolo”. Îl ajuți mai mult să descopere, alături de tine, ce e de fapt: pisica vecinilor, haina de pe scaun, luna care se uită pe geam. Într-o poveste, cel care descoperă e chiar el, iar asta îi dă curaj adevărat.
Cum ajută o poveste de seară
-
Blândă, fără sperieturi
Nu scriem monștri care apar brusc. Umbrele se dovedesc prieteni, iar noaptea devine un loc liniștit.
-
Cu lucrurile din camera lui
Veioza, perdeaua, dulapul, jucăria de pluș. Copilul își recunoaște camera și se uită la ea cu alți ochi.
-
Un ritual de seară
Citită în fiecare seară, povestea devine parte din culcare, ca pijamaua și pupicul de noapte bună.
„Tudor și umbra de pe perete”
Un exemplu scris pentru un băiețel inventat, Tudor. Pentru copilul vostru, povestea pornește de la umbrele din camera lui.
Tata a aprins lanterna. Pe perete, iepurele uriaș s-a făcut mic, mic. Era doar Bruno, care dormea pe scaun cu urechile ridicate. Sforăia: Hrrr, pff.
„Hai să vânăm umbre”, a spus Tata. Au făcut din mâini un cățel care latră, o rață care măcăne și un melc care urcă pe dulap.
Tudor a adormit cu lanterna în mână și cu Bruno la picioare. Pe perete a rămas o singură umbră: un băiat curajos, cu ochelari.
Exemplu cu o familie inventată: Tudor, 4 ani, Tata și Bruno.
Povestea voastră
Ce să ne spui despre serile lui
- De ce anume se teme: umbre, zgomote, dulapul
- Ce îl liniștește: veioza, jucăria de pluș, cântecul
- Cine îl culcă de obicei
- Camera lui: perdeaua, patul, ce se vede pe geam
- Un cuvânt de curaj pe care îl folosiți acasă
Nu o să-l sperie mai tare o carte despre întuneric?
Scriem povestea ca să liniștească: fără monștri care apar pe neașteptate și cu un final cald, în care noaptea e prietenoasă. Ne poți spune și ce e bine să evităm, iar povestea ocolește acel lucru.
De la ce vârstă e potrivită?
Frica de întuneric apare des între 3 și 5 ani, exact vârsta pentru care scriem. Povestea are cuvinte puține pentru cei mici și un pic mai multă aventură pentru cei mari.
Poate înlocui ajutorul unui specialist?
Nu. O poveste poate face serile mai blânde, dar dacă frica îl ține treaz des sau îl tulbură mult, e bine să vorbiți cu medicul pediatru sau cu un psiholog pentru copii.
Povești pentru alte zile mari
O poveste de seară în care el e cel curajos
Începi cu prenumele lui și câteva fotografii. Povestea o descoperiți împreună, la culcare.