Mingea roșie a lui Tudor a sărit peste gard și s-a rostogolit în pădure. Bruno a ridicat o ureche. Apoi pe cealaltă. „Mergem după ea?” Ham!
O carte în care copilul și câinele lui sunt eroi împreună
Cel mai bun prieten al lui are patru labe, doarme la picioarele patului și știe toate secretele casei. Într-o carte personalizată, e și el în poveste, cu pata lui de pe ureche și cu numele lui adevărat.
Animalul de companie
Un prieten care nu lipsește din nicio zi
Pentru un copil mic, câinele familiei nu e un animal. E fratele care nu vorbește, colegul de joacă de după grădiniță și paznicul care stă lângă ușă până vine toată lumea acasă.
Cărțile obișnuite au câini cu nume inventate. În cartea voastră, câinele are zgarda lui roșie, urechile lui lungi și obiceiul de a fura șosete. Copilul îl recunoaște din prima clipă și, de cele mai multe ori, îl strigă pe nume înainte să citiți.
Ce iubesc copiii la o astfel de carte
-
Semnele după care îl recunoaște
Pata de pe ochi, coada încovoiată, zgarda cu clopoțel. Detaliile mici fac diferența.
-
Năzbâtiile adevărate
Ne spui ce face el, doar el: fuge după frunze, doarme în coșul de rufe, latră la aspirator.
-
Toată casa, în aceeași poveste
Câinele, pisica, peștișorul și chiar hamsterul pot fi personaje, lângă copil și părinți.
„Tudor și Bruno caută mingea”
Tudor și Bruno sunt inventați de noi, ca exemplu. În cartea voastră, prietenul cu patru labe e chiar al vostru, cu tot cu năzbâtii.
În pădure, Bruno a pus nasul în pământ. Sniff, sniff, sniff. A adulmecat o ciupercă, o ghindă și o broască, care a sărit speriată: Oac!
Mingea era sus, într-un tufiș de mure. Tudor nu ajungea. Bruno nu ajungea. Dar Tudor s-a urcat pe o buturugă, iar Bruno l-a ținut de pantalon, ca să nu cadă.
Acasă, Tudor i-a dat lui Bruno jumătate din biscuitul lui. „Pentru că ai fost curajos.” Bruno a mâncat și jumătatea cealaltă. „Și pentru că ești câine”, a râs Tudor.
Exemplu cu o familie inventată: Tudor, 4 ani, și Bruno, beagle-ul familiei.
Povestea voastră
Ce să ne spui despre prietenul cu patru labe
- Cum îl cheamă și cum îl alintă copilul
- Semnele lui: pata, zgarda, coada
- Ce face el, doar el
- Unde doarme și unde se ascunde
- Ce fac cei doi împreună în fiecare zi
Ce fotografii ne trebuie pentru câine sau pisică?
Una sau două fotografii clare în care se vede tot animalul, cu blana, urechile și coada lui. Merge și o fotografie cu copilul și animalul împreună.
Poate fi un alt animal, nu câine sau pisică?
Da. Iepurele, papagalul, broasca țestoasă sau căluțul de la bunici pot fi și ei în poveste. Ne arăți animalul într-o fotografie și ne spui cum îl cheamă.
Animalul nostru nu mai e cu noi. Putem face o carte cu el?
Da, cu grijă. Ne scrii ce vreți să păstrați din el, iar povestea îl aduce lângă copil ca pe o amintire caldă. Ne spui și ce e bine să evităm, iar povestea ocolește ce nu i se potrivește.
Povești pentru alte zile mari
Copilul și prietenul lui cu patru labe, în aceeași poveste
Începi cu prenumele copilului și câteva fotografii cu ei doi. Restul e o surpriză.