
În grădină, Ilinca a găsit un melc. „Unde te grăbești, melcule?” „La ziua bunicului meu”, a spus melcul. „E tocmai lângă gard!”
La 3 ani, un copil știe pe de rost cărțile preferate, completează el finalul și nu te lasă să sari nicio pagină. Într-o carte în care e chiar el eroul, nici nu vrea să sară ceva.

Trei ani e vârsta lui „de ce?” și a lui „eu singur”. Copilul vrea să întoarcă el foaia, să arate cu degetul și să strige sunetele: Miau! Bâldâbâc! Îi plac repetițiile, pentru că știe ce urmează și se simte mare.
Tot acum începe să se recunoască în povești. Când eroul are numele lui, câinele lui și bunica lui, cartea devine o oglindă mică în care se uită cu drag, seară de seară.
Puține cuvinte pe pagină, repetiții pe care le învață repede și sunete de strigat împreună.
Casa lui, parcul, grădinița, animalele din jurul lui. Aventura pornește de la ce e aproape.
O problemă mică pe care o rezolvă chiar el: o rățușcă rătăcită, un balon scăpat, un prieten trist.
Un exemplu scris pentru o fetiță inventată de 3 ani. Pentru copilul vostru, povestea pornește de la ce îl face pe el să râdă.

În grădină, Ilinca a găsit un melc. „Unde te grăbești, melcule?” „La ziua bunicului meu”, a spus melcul. „E tocmai lângă gard!”

Ilinca a pus melcul pe o frunză și frunza într-o mașinuță. Vruuum! Au trecut pe lângă roșii, pe lângă stropitoare și pe lângă pisica vecinilor.

Lângă gard, o familie întreagă de melci aștepta. Pe o piatră era un tort de frunze, cu o picătură de rouă în loc de lumânare.

„La mulți ani!”, a strigat Ilinca. Melcii n-au strigat, că melcii vorbesc încet. Dar au zâmbit cu toții, până la coarne.
Exemplu cu o familie inventată: Ilinca, 3 ani.
Da. La 3 ani, mulți copii înțeleg mult mai mult decât spun. Imaginile duc mare parte din poveste, iar sunetele îl invită să participe, chiar și cu un singur cuvânt.
Da. Îți trebuie prenumele și data nașterii copilului și câteva fotografii clare cu el. Poți pune în poveste și oamenii sau animalele pe care le iubește.
Da. Povestea pornește de la copilul vostru, de la ce îi place și de la lumea lui, nu de la o poveste gata scrisă pentru băieți sau pentru fete.
Începi cu prenumele lui și câteva fotografii. Povestea o descoperiți împreună.