Punguța cu doi bani
Povestea lui Ion Creangă, pe scurt, cu un cocoș care nu se lasă până nu își primește punguța
Cucurigu!
Cocoșul moșneagului scurma în praful drumului, când a găsit ceva: o punguță cu doi bani în ea.
— Ce bucurie o să aibă moșneagul meu! a zis el. Moșneagul era sărac, iar doi bani erau pentru el o avere.
Dar chiar atunci a trecut pe drum trăsura unui boier. Boierul a văzut punguța, s-a aplecat și i-a luat-o Cocoșului din cioc.
— Doi bani îmi prind bine și mie! a râs el și a plecat mai departe.
Cocoșul nu s-a lăsat. A alergat după trăsură până la curtea boierului și a strigat cât l-a ținut gura:
— Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!
Boierul s-a supărat, l-a prins și l-a aruncat în fântână. Dar Cocoșul a zis, de acolo, din fântână:
— Gâtlejule, gâtlejule, înghite apa! Poate ne trebuie mai încolo.
Și a băut toată apa din fântână, gâl-gâl, până la ultima picătură. Apoi a zburat afară și a strigat iar:
— Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!
Boierul s-a înroșit de necaz și trăgea de mustață. În cuptor ardea de dimineață focul de pâine, trosnind. Boierul l-a prins iar pe Cocoș și l-a aruncat în cuptorul încins.
— Gâtlejule, gâtlejule, varsă apa! a zis Cocoșul.
Apa a sfârâit peste foc.
Toată apa din fântână a curs din ciocul lui și a stins focul. Cocoșul a ieșit din cuptor ud, dar teafăr, și a strigat și mai tare:
— Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!
Boierul nu mai știa ce să facă. „Poate, dacă vede atâția bani, tace”, și-a zis, și l-a închis pe Cocoș în camera cu bani.
— Gâtlejule, gâtlejule, înghite banii! a zis Cocoșul.
Și a înghițit toți banii boierului, bănuț cu bănuț, până a rămas camera goală. Apoi a ieșit în curte, rotund ca un dovleac, cu galbenii zornăind în burtă la fiecare pas, și a strigat:
— Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!
— Dați-i punguța și să plece odată! a țipat boierul.
Cocoșul a luat punguța în cioc și a fugit acasă, peste câmpuri și dealuri, fără să se oprească o clipă. Moșneagul îl aștepta la poartă, îngrijorat.
— Moșnege, moșnege, întinde un țol în mijlocul ogrăzii!
Moșneagul a întins țolul, iar Cocoșul s-a scuturat bine. Au căzut toți banii boierului, o grămadă strălucitoare, și deasupra lor, punguța cu doi bani.
Moșneagul a râs și l-a mângâiat pe creastă. Și-a cumpărat o vacă, un sac de făină și grăunțe pentru Cocoș, cât să-i ajungă o iarnă întreagă.
— Vezi, Cocoșule? a zâmbit moșneagul. Cine nu se lasă își primește punguța înapoi.
Iar Cocoșul a cântat, mândru:
Cucurigu!
După Ion Creangă, spusă de Mica Poveste
Ascultă povestea și în aplicația Povești.
