Legenda lui Moș Crăciun pentru copii
Ciobanul care n-avea loc în casă și noaptea în care i s-a încălzit inima
Demult, într-o noapte cu zăpadă, doi drumeți obosiți au bătut la ușa unui cioban bogat, pe nume Crăciun.
Cioc-cioc!
— Vă rugăm, lăsați-ne să ne încălzim, a zis Iosif. Soția mea, Maria, nu mai poate merge.
Dar Crăciun își număra oile și n-avea timp.
— N-am loc! a mormăit el, și a închis ușa.
Dar Crăciuneasa, soția lui, i-a văzut pe fereastră. I s-a făcut milă de ei.
Și-a luat pe umeri un țol, a aprins un felinar și a ieșit încet, să n-o audă Crăciun.
— Veniți cu mine, a șoptit ea. În grajd e fân moale și e cald de la oi.
În noaptea aceea, în grajd s-a născut un prunc.
Pe cer s-a aprins o stea mare, cum nu a mai văzut nimeni. Oile s-au strâns în jurul ieslei, iar boul sufla aer cald peste prunc.
Crăciuneasa a adus lapte cald și l-a învelit pe micuț cu țolul ei cel mai moale.
Crăciun a văzut lumina care ieșea din grajd și s-a dus să vadă ce e.
Când a zărit pruncul în iesle, și-a scos căciula din cap. Inima lui, rece ca iarna, s-a încălzit pe loc.
— Iertați-mă, a zis el încet. Aveam loc. Doar că nu m-am uitat bine.
Din noaptea aceea, Crăciun a făcut loc în casă pentru oricine bătea la ușă.
Și în fiecare an, în noaptea în care s-a născut pruncul, pornea din casă în casă cu un sac de daruri pentru copii.
Bătea încet la ferestre, lăsa darurile și pleca, fără să-l vadă nimeni. Oamenii au început să-i spună Moș Crăciun.
Iar noaptea aceea a rămas sărbătoarea Crăciunului, când facem loc pentru toți.
O legendă spusă de Mica Poveste
Ascultă povestea și în aplicația Povești.
