Legenda Babei Dochia pentru copii

— Să speli lâna asta până se face albă! a spus Baba Dochia.

Și i-a pus nurorii ei în brațe un ghem mare de lână neagră.

Era întâi martie. Pe dealuri încă stătea zăpada, iar apa din pârâu era rece ca gheața. Dar Baba Dochia era o babă nerăbdătoare, care voia totul repede, chiar acum. Purta nouă cojoace, unul peste altul, și tot se plângea de frig.

Nora a luat lâna și a plecat spre pârâu, fără un cuvânt.

Nora a spălat lâna o oră întreagă, până i-au înghețat degetele.

Pleosc! Pleosc!

Dar lâna rămânea neagră. Fata s-a așezat pe o piatră și a plâns. Nu știa cum să se mai întoarcă acasă fără lâna albă.

Atunci, pe malul pârâului a trecut un moșneag cu barba albă.

S-a oprit lângă ea și s-a sprijinit în toiag.

— De ce plângi, fata mea?

— Lâna nu se face albă, și mi-e frig la mâini.

Moșneagul i-a dat o floare roșie, mică.

— Spală lâna cu floarea asta în mână.

Fata a mai înmuiat lâna o dată și, ce să vezi, lâna s-a făcut albă ca zăpada, moale și curată! I-a mulțumit moșneagului și a alergat acasă, cu lâna în brațe și cu floarea prinsă în păr.

— Unde ai găsit o floare în martie? s-a mirat Baba Dochia.

Nora i-a povestit despre moșneagul de la pârâu, dar baba nici n-a ascultat-o până la capăt. Se uita doar la floare. Și a hotărât pe loc: dacă sunt flori, a venit primăvara!

Baba Dochia și-a luat oile și a pornit spre munte, la iarbă verde. Pe ea avea toate cele nouă cojoace.

Soarele a ieșit, și babei i s-a făcut cald. A dat jos un cojoc. A doua zi, încă unul. Și tot așa, câte unul pe zi: unul, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă.

Oile behăiau în urma ei, bucuroase de iarba nouă, iar cojoacele rămâneau agățate pe tufe, unul după altul, de-a lungul potecii.

— Gata cu iarna! a strigat ea în a noua zi, rămasă doar în ie.

Dar martie e o lună schimbătoare. Chiar atunci, vântul s-a întors de la miazănoapte și a adus ninsoare.

Viscolul sufla cu putere.

Baba Dochia și oile ei s-au ghemuit sub zăpadă, au adormit acolo și s-au prefăcut în stânci.

Jos, în sat, Nora a tors din lâna albă un fir subțire și l-a răsucit cu un fir roșu, roșu ca floarea moșneagului.

Oamenii spun că poți vedea stâncile și azi, sus în Munții Bucegi. Le zic Babele. Și mai spun că, în fiecare martie, Baba Dochia se trezește puțin și schimbă vremea: ba soare, ba ninsoare.

Primăvara vine la vremea ei, nu când ne grăbim noi. De aceea, în martie, nu dăm jos cojocul prea devreme.