Fata babei și fata moșneagului

Din zori și până-n seară, fata moșneagului muncea: căra apă, mătura, torcea și dădea de mâncare la găini. Iar fata babei stătea pe laiță, la soare, și ronțăia covrigi.

Baba o iubea doar pe fata ei, iar pe fata moșneagului o certa din orice nimic.

— Ia-ți bocceaua și du-te să slujești la alții! i-a zis într-o zi baba. Poate înveți și tu ceva.

Fata și-a luat rămas-bun de la tatăl ei și a pornit la drum, fără să se plângă. Nu știa ce o așteaptă, dar mergea cu inima ușoară.

Pe drum a găsit o cățelușă slabă și bolnavă.

— Ajută-mă, fată dragă!

Fata a spălat-o și i-a dat din pâinea ei. Mai încolo, un păr plin de omizi a rugat-o să-l curețe, și l-a curățat. O fântână plină de frunze a rugat-o s-o limpezească, și a limpezit-o. Un cuptor crăpat a rugat-o să-l lipească, și l-a lipit cu lut. Toate i-au mulțumit și i-au spus: „Ne vedem la întoarcere!”

Apoi a mers mai departe, până la căsuța din pădure a Sfintei Duminici.

Fata a slujit-o pe Sfânta Duminică cu drag: a gătit, a făcut curat și i-a scăldat puișorii neastâmpărați.

— Alege-ți o ladă, ca răsplată, i-a zis bătrâna.

Fata a ales-o pe cea mai mică și mai urâtă. La întoarcere, părul i-a dat pere, fântâna apă rece, cuptorul plăcinte calde, iar cățelușa, o salbă de bănuți.

Acasă, a deschis lada: era plină de galbeni, de pânzeturi și de panglici.

Baba s-a făcut verde de ciudă și și-a trimis și ea fata pe același drum.

Dar fata babei n-a ajutat pe nimeni. Cățelușei i-a zis „pleacă de-aici”, părului „n-am timp”, iar fântânii și cuptorului nu le-a zis nimic. La Sfânta Duminică n-a gătit și n-a făcut curat.

— Alege-ți o ladă, i-a zis bătrâna.

Iar fata babei a luat-o pe cea mai mare, a târât-o și a gâfâit tot drumul spre casă, iar lada se făcea tot mai grea.

Părul nu i-a dat pere, fântâna nu i-a dat apă, cuptorul nu i-a dat plăcinte, iar cățelușa s-a uitat în altă parte.

Acasă, baba și fata ei au deschis lada cea mare, cu ochii lacomi.

Bâzz!

Din ladă au ieșit doar fum, pânze de păianjen și un roi de bondari gălăgioși. Baba și fata ei au fugit prin ogradă, cu mâinile în cap.

Fata moșneagului s-a uitat de la poartă și a clătinat din cap. Apoi a luat o bucată de pânză din lada ei și i-a dus-o fetei babei, să-și facă o rochie nouă.

Cine face bine, bine găsește.